Factori perturbatori şi erori în evaluarea şcolară. Modalităţi de corectare

O problemă ce constituie obiectul a numeroase investigaţii psihopedagogice priveşte variabilitatea intra şi interindividuală a aprecierii rezultatelor şcolare, evidenţierea factorilor perturbatori şi a erorilor comise în actul evaluării.

Printre cele mai frecvente situaţii ce generează variabilitatea aprecierilor sunt cele referitoare la acţiunea profesorului examinator, cu privire la: 

- „efectul halo” constând în supraaprecierea rezultatelor unor elevi sub influenţa impresiei generale bune despre aceştia. În jurul elevului cu reputaţie bună apare acest fenomen psihologic de „halo” datorită căruia îi sunt trecute cu vederea unele greşeli.

- „efectul de anticipaţie” sau „Pygmalion” exprimă faptul că aprecierea rezultatelor unor elevi este puternic influenţată de părerea nefavorabilă pe care educatorul şi-a format-o despre inteligenţa, capacităţile acestora. Se mai numeşte efectul oedipian – ca în mitologia greacă – deoarece ideile, opiniile evaluatorului determină apariţia fenomenului.

- „efectul de contrast”/„de ordine” constă în accentuarea diferenţelor dintre performanţele unor elevi. Adesea, un răspuns oral sau o lucrare sunt supraapreciate dacă cele dinainte au fost mai slabe şi invers, produsul elevului poate primi o notă mediocră dacă urmează imediat după un candidat cu răspunsuri foarte bune. Profesorul trebuie să conştientizeze aceste efecte datorate contiguităţii probelor în vederea eliminării consecinţelor nedorite.

- eroarea logică exprimă acţiunea de substituire a obiectivelor relevante şi a parametrilor importanţi ai evaluării prin obiective secundare ca: forma şi acurateţea paginii, sistematica expunerii, gradul de conştiinciozitate şi perseverenţa elevului ş. a.

- ecuaţia personală a examinatorului exprimă faptul că unii profesori sunt mai generoşi, utilizând notele mari, alţii sunt mai exigenţi. Unii folosesc nota pentru încurajarea elevilor, motivarea lor pentru învăţare, alţii pentru a-i constrânge de a depune eforturi suplimentare. De asemenea, unii apreciază originalitatea, imaginaţia, creativitatea, alţii dimpotrivă – reproducerea, rutina, recunoaşterea exactă.

Alte erori sunt generate de specificul disciplinei de învăţământ la care se realizează evaluarea. De exemplu, cele riguroase se pretează la o evaluare mai obiectivă, pe când cele socio-umane predispun la aprecieri subiective din partea evaluatorului. Unele efecte negative apar şi prin implicarea factorilor de personalitate (ale profesorilor, elevilor), sau din cauza oboselii fizice şi psihice, stării afectiv-emoţionale, altor factori accidentali.

Pentru corectarea şi eliminarea acestor erori din apreciere-notare se impune o metodologie de evaluare adaptată complexităţii procesului de învăţământ prin:

- creşterea ponderii evaluării formative;

- corelarea evaluării formative cu cea sumativă;

- asigurarea anonimatului probelor scrise;

- introducerea unor bareme de notare;

- utilizarea probelor standardizate şi testelor docimologice;

- prelucrarea statistico-matematică a rezultatelor, reprezentarea grafică şi interpretarea lor adecvată, decelarea cauzelor;

- dezvoltarea la elevi a capacităţii de autoevaluare, prezentarea criteriilor şi a  grilelor de corectare;
- verificarea ritmică a elevilor şi informarea operativă asupra lacunelor sau progreselor înregistrate.