CONCURS: realizarea siglei comunităţii mentorilor români

Am primit provocarea de a face propuneri pentru sigla comunităţii în Tricider-ul de aici: 
http://www.tricider.com/brainstorming/2wfDgvwCXWN 
şi de asemenea să votăm cele mai potrivite sigle.

Propunerea mea de siglă:

RESURSĂ: Managementul clasei pentru elevii cu ADHD. Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar

Autorii acestei cărţi – Ştefan Popenici, Ciprian Fartuşnic, Nadia Târnoveanu – consideră că practica educaţională este mai eficace atunci când se acordă o atenţie specială capacităţii de implicare activă a imaginaţiei în învăţare şi când elevul este centrul relaţiilor intra-personale şi a situaţiilor de învăţare în şcoală şi în clasă. Această abordare este un exemplu privind modul în care interacţionează cadrul didactic cu clasa, mediul pe care acesta îl creează, modul în care utilizează curriculumul, activităţile de învăţare şi gradul în care anumite metode de predare pot să aibă un impact asupra motivaţiei şi succesului elevilor săi. Având ca grup ţintă elevii cu ADHD şi ca strategie didactică generală abordarea educaţiei imaginative, demersul de faţă este fundamentat pe principiul că fiecare copil poate/este capabil să înveţe şi că fiecare profesor are datoria de a găsi acele mijloace adecvate pentru ca acest lucru să se întâmple.

Managementul problemelor disciplinare

Managementul problemelor disciplinare se referă la tehnicile procedurale necesare rezolvării problemelor de disciplină a clasei:

• aprecierea simţului de răspundere;
• corectarea comportamentului iresponsabil sau neadecvat;
• ignorarea;
• controlul proxemic;
• admonestarea verbală blândă;
• amânarea;
• aşezarea diferenţiată a elevilor în clasă;
• tehnica „timpului datorat”;
• eliminarea.

Aprecierea simţului de răspundere:

Profesorul trebuie să:

• păstreze contactul vizual cu clasa (s-o „scruteze” frecvent);
• se mişte prin clasă în timpul lucrului independent;
• aprecieze efortul susţinut al elevilor;
• aprecieze comportamentul deosebit al acestora prin zâmbet, înclinarea aprobativă a capului, laude, remarci compatibile cu vârsta elevilor.

Corectarea comportamentului iresponsabil/neadecvat:

Profesorul:

• aduce la cunoştinţa elevilor comportamentele neadecvate (observabile de către aceştia);
• trebuie să determine dacă aceste comportamente pot fi controlate prin ignorare, măsuri ulterioare de corecţie etc.

Elevii trebuie înştiinţaţi vizavi de măsurile aplicate:

• ignorarea;
• controlul proxemic;
• admonestarea verbală blândă, aluzii şi avertismente;
• exemplele pozitive;
• tehnica „timpului datorat”;
• eliminarea.

Ignorarea:

• se recomandă când un elev care poate reacţiona negativ la admonestarea verbală blândă sau al cărui comportament neadecvat nu lezează desfăşurarea orei;
• profesorul trebuie să găsească ocazii pentru a da exemple de comportamente responsabile şi iresponsabile;
• profesorul trebuie să interacţioneze pozitiv cu elevul.

Controlul proxemic:

• profesorul se deplasează în spaţiul elevului pentru a-i supraveghea comportamentul.

Admonestarea verbală blândă:

• se aplică atunci când elevul nu realizează că are un comportament neadecvat;
• profesorul se va adresa individual elevului în cauză, însoţind admonestarea blândă cu exemple de comportament pozitiv alternativ;
• Ex.: „Andreea, trebuie să vizionezi acest film. Aminteşte-ţi care e regula noastră - Fii gata să înveti!”

Amânarea:

• intervine când un elev încearcă în mod insistent să atragă atenţia asupra propriei persoane.
• Ex.: „ ..., dacă ai o plângere, o discutăm la momentul potrivit”, notează-ţi ce ai de spus şi aşteaptă până vei primi răspunsul la timpul cuvenit”.

Aşezarea diferenţiată a elevilor în clasă:

• trebuie aşezaţi mai aproape de catedră/tablă cei care au probleme de acuitate vizuală/auditivă sau cei care necesită mai multă asistenţă;
• de asemenea, aranjamentul trebuie să ţină seama şi de aptitudinile elevilor.

Tehnica timpului datorat:

• se aplică în cazul în care timpul irosit în clasă din cauza comportamentului neadecvat al elevului trebuie recuperat de acesta din timpul lui liber;
• se fixează intervale mici de timp pentru fiecare abatere;
• profesorul trebuie să decidă care va fi activitatea elevului în intervalul de „timp datorat”. Ex.: „ ..., tu trebuie să asculţi când altcineva vorbeşte”. Dacă elevul continuă să vorbească, profesorul îi comunică: „ ..., datorezi două minute”.

Eliminarea

• eliminarea în spaţiul clasei, într-un loc special desemnat;
• profesorul stabileşte dinainte durata eliminării, astfel ca aceasta să fie compatibilă cu vârsta/nivelul elevului;
• se foloseşte un cronometru pentru a urmări respectarea intervalului de către elev;
• elevii de vârstă mică trebuie însoţiţi până la locul respectiv;
• dacă elevul are acelaşi comportament după ce revine la loc, va fi trimis înapoi;
• profesorul trebuie să pregătească un formular care va trebui completat de elev, cu scopul ca acesta să reflecteze asupra propriului comportament;
• de asemenea, va purta o discuţie coerentă cu elevul.

Înştiinţarea părinţilor:

• părinţii vor fi înştiinţaţi cu privire la comportamentul elevului şi li se va sugera să inducă acestuia un comportament responsabil;
• metoda nu poate fi aplicată în cazurile de comportament neadecvat „cronic”.

Angajamentul scris:

• reprezintă o soluţie cooperantă în cazul în care măsurile celelalte nu sunt eficiente.

Angajamentul include:

• aşteptările profesorului (clar formulate);
• consecinţele negative ce decurg din comportamentul elevului;
• intervalul de timp în care se aşteaptă remedierea.

Măsurile coercitive:

• trebuie utilizate cu grijă, deoarece sunt considerate intervenţii radicale;
• trebuie aplicate pe termen scurt, planificate tipului de comportament rezistent la alte soluţii mai simple.

Managementul instruirii

Profesorul se afla în postura de a coordona:

• spaţiul;
• materialele, echipamentele aferente;
• kinetica şi proxemica elevilor;
• materialul de studiu propriu-zis.

Dimensiuni manageriale ale procesului instructiv:

• managementul ritmului procesului de instruire;
• promovarea activităţilor în grup;
• coordonarea structurii grupului;
• evitarea saturaţiei (plictisului);
• coordonarea recapitulării zilnice a materiei.
• coordonarea temelor pentru acasă;
• coordonarea discuţiilor în clasă;
• coordonarea lucrului individual în clasă;
• coordonarea proiectelor şi a învăţării prin problematizare;
• angajarea în activităţi nesolicitate de sarcina de lucru;
• vorbitul fără permisiunea profesorului (în timpul procesului de predare);
• vorbitul fără permisiunea profesorului (pe parcursul întregii ore);
• refuzul de a ridica mâna;
• incapacitatea de a asculta discursul profesorului şi refuzul de a îndeplini indicaţiile verbale ale acestuia;
• prezentarea cu întârziere sau incompletă a temelor şi sarcinilor de lucru;
• întârzierea la ore şi absenteismul;
• lipsa (refuzul) motivaţiei/inactivitatea;
• frauda (copiere etc.);
• teama faţă de formele de testare.

Elemente de management al clasei de elevi din perspectiva mentoratului

Mentorul îl învaţă pe debutant să:

• cunoască clasa de elevi;
• organizeze activitatea clasei de elevi;
• să gestioneze situaţii de criză la nivelul clasei de elevi.

Perspectiva practică a abordării clasei de elevi:

• ergonomică;
• psihologică;
• psihosocială;
• normativă;
• relaţională;
• operaţională;
• creativă.

Organizarea activităţii clasei vizează facilitarea intervenţiilor cadrelor didactice în situaţiile educaţionale concrete, prin exerciţiul microdeciziilor educaţionale.

Rolurile manageriale ale cadrului didactic:

• planificare;
• organizare;
• comunicare;
• conducere;
• coordonare;
• îndrumare;
• motivare;
• consiliere;
• control;
• evaluare.

Dimensiunea ergonomică:

Are în vedere reconsiderarea unor structuri dimensionale ale managementului clasei de elevi:

• dispunerea mobilierului din clasă;
• vizibilitatea (poziţionarea elevilor în bănci);
• pavoazarea sălii de clasă.

Vizibilitatea:

• substructură dimensională a managementului clasei de elevi;
• adaptarea spaţiului şcolar al clasei, inclusiv al mobilierului la necesităţile somato-fiziologice şi de sănătate ale elevilor;
• cadrul didactic va lua cele mai bune decizii rezultate din combinaţiile de alternative posibile (primul plan argumentele de tip medical şi fizic);
• este recomandabilă stimularea unei dinamici a poziţiilor ocupate în bănci de elevi, astfel încât permutările respective să nu încalce legile biologice, fizice şi medicale anterioare dar, totodată, să nu contravină nici normelor psihopedagogice, instructiv-educative şi de socializare ale elevilor în sala de clasă.

Amenajarea sălii de clasă:

• variabilele de mediu cultural-estetic ale clasei de elevi.

Clasa – ca grup organizat poate să se identifice:

• prin intermediul unui element de individualizare (o mascotă);
• prin intermediul unui spaţiu (pereţii sălii de clasă, alte piese de mobilier decât cele strict şcolare) amenajat după legile instructiv-educative, estetice.

Dimensiunea psihologică:

• cunoaşterea, respectarea şi exploatarea particularităţilor individuale ale elevilor;
• capacitatea de muncă a elevilor în clasă.

Modul de concretizare a capacităţii de muncă a elevilor în legătură directă cu managementul clasei de elevi se prezintă astfel:

• capacitatea de învăţare (exp.: „învăţarea normativă”);
• trăsăturile de personalitate (competenţe sociorelaţionale).

RESURSĂ: MANAGEMENTUL CLASEI. Ghid pentru profesori şi învăţători

Ghidul de management al comportamentelor elevilor s-a născut din nevoia de a pune la dispoziţie celor care modelează comportamentele copiilor un set de metode clare şi practice pe care să le poată folosi în activitatea de zi cu zi.

Ghidul propune metode şi tehnici prin care se pot asigura: 

• funcţionarea de zi cu zi, obişnuită a clasei de elevi, astfel încât să se creeze un mediu de învăţare eficient şi o relaţie de încredere între profesor şi elevi, care să prevină apariţia situaţiilor problematice; 
• gestionarea eficientă a situaţiilor dificile cu care cadrele didactice se confruntă tot mai des în ultimul timp (comportamente agresive, minciună, neîndeplinirea sarcinilor etc.).

Găsim informaţii despre: cum să definim corect o problemă de disciplină, unde şi cum să găsim cauzele comportamentelor problematice ale elevilor, cum să măsurăm comportamentele problematice şi cum să construim o strategie de intervenţie asupra acestora, metode de modificare a comportamentelor problematice, despre pedeapsă şi metode alternative la aceasta.
Ghidul a fost creat în cadrul proiectului „Cum ar putea profesorii să prevină problemele de comportament ale elevilor – Program de formare pentru profesori privind managementul comportamental al elevilor”, finanţat de către UNICEF România şi Centrul Parteneriat pentru Egalitate din fonduri primite de la Fundaţia pentru o Societate Deschisă.

Strategii specifice pentru menţinerea disciplinei la clasă

• Estetizează sala de clasă pentru a putea desfăşura ore ordonate şi disciplinate.
• Cooptează şi părinţii în acest demers.
• Menţine un microclimat plăcut.
• Fii organizat(ă).
• Stabileşte secvenţe repetitive pentru fiecare activitate educativă.
• Foloseşte aşezarea băncilor ca pe o metodă de realizare a unei bune discipline.
• Stabileşte împreună cu elevii regulile clasei tale.
• Încurajează-i pe elevii care respectă regulile.
• Punctualitatea este esenţială.
• Pregăteşte-ţi temeinic activitatea de predare.
• Utilizează diverse metode interactive.
• Nu utiliza materiale care solicită prea mult timp pentru prezentare şi care pot crea confuzie.
• Respectă stilurile diferite de învăţare ale elevilor, precum şi caracteristicile lor de personalitate.
• Concentrează-te asupra a ceea ce elevii vor face şi mai puţin asupra a ceea ce ei vor citi, vor scrie, vor spune.
• Asigură elevilor ocazia de a se organiza şi de a se grupa în echipe. Încurajează cooperarea şi competiţia non-antagonică.
• Dă tuturor elevilor, chiar şi celor mai dificili, posibilitatea de a accepta roluri responsabile de conducători, deoarece acestea pot influenţa pozitiv atitudinea acestora.
• Transmite-le elevilor ideea că eşti mândru(ă) de ceea ce ei devin şi de ceea ce ei realizează, fapt care asigură concentrarea ta ca manager pe evoluţie (progres) şi nu pe perfecţiune.
• Fii un model pentru elevi prin modul în care faci faţă crizelor, dezamăgirilor, frustrărilor şi mâniei.
• Fii tu însăţi/însuţi.
• Insistă pe respectul faţă de ceilalţi.
• Respectă elevii.
• Fii consecvent(ă).
• Fii corect(ă), fără discriminări şi favoritisme.
• Utilizează ascultarea activă.
• Nu reacţiona exagerat şi nu transforma incidentele minore în confruntări majore.
• Tratează comportamentul nedorit în mod individual; nu generaliza şi nu culpabiliza întregul grup pentru acesta.
• Dacă unele comportamente nedorite sunt răspândite în întreaga clasă, concentrează-te asupra liderului acesteia.
• Nu pune elevii în postura de a-şi pârî colegii.
• Dovedeşte că ai simţul umorului.
• Când ai greşit, recunoaşte acest lucru. Uneori poţi să-ţi ceri chiar şi scuze.
• Alcătuieşte un istoric al clasei (album, mapă cu lucrări ale elevilor, diplome etc.).
• Trimite-le părinţilor atât informaţiile negative, cât şi cele pozitive, începând cu cele pozitive. Ţine permanent legătura cu părinţii elevilor.
• Propune-ţi zilnic să ai mai degrabă interacţiuni pozitive decât negative, atât cu clasa în general, cât şi cu elevii care creează probleme.
• Utilizează tăcerea ca mijloc corectiv.
• Încearcă să stabileşti un contact vizual permanent cu elevii.
• Evită întrebările al căror răspuns este aşteptat după o ordine previzibilă.
• Fii gata să schimbi metoda de lucru cu una de genul întrebare-răspuns, când simţi că elevii au obosit să te asculte.
• Orientează-i pe elevi către operaţia de extragere a unor principii de viaţă din conţinutul predat.
• Solicită sarcini precise de la elevi.
• Recunoaşte cele mai mici îmbunătăţiri în comportamentul elevilor.
• Remarcă orice comportament care-ţi place. Comunică cu elevul indisciplinat, întrebându-l dacă şi cum poţi să-l ajuţi.
• În situaţii dificile foloseşte o voce scăzută pentru discursul în clasă; nu ridica tonul pentru ca elevul să depună un efort în plus pentru a te asculta, în loc să vorbească sau să facă gălăgie.
• Manifestă răbdare.
• Recunoaşte că atunci când un elev persistă în indisciplină, acest fapt este deseori un semn al unei nevoi mai profunde, de obicei nevoia de atenţie sau de dragoste.
• Evită pedepsele care umilesc elevul.

Managementul clasei de elevi - reflecţii

Relaţia profesor-elev trebuie să se bazeze pe respect reciproc, încredere, cooperare, comunicare şi toleranţă. Cele mai bune relaţii se dezvoltă atunci când profesorul îmbină cu măiestrie toleranţa cu exigenţa, când stabileşte regulile clasei cu elevii şi este consecvent în respectarea lor şi în aplicarea sancţiunilor care decurg din încălcarea regulilor.

Problemele de educaţie ale elevilor pot fi rezolvate dacă acordăm atenţie următoarelor aspecte:

• căutăm să găsim cauzele şi motivaţia pentru care elevul adoptă comportamentul negativ;
• lăsăm elevul să suporte consecinţele comportamentului său – greşeala poate fi o sursă de învăţare atunci când elevul este ajutat să înţeleagă ce a făcut. Acest lucru este posibil dacă elevul conştientizează consecinţele comportamentului său. 

Regulile de care ar trebui să ţinem cont sunt:

1. consecinţa să aibă legătură cu comportamentul, şi nu cu persoana;
2. să oferim şanse de îndreptare, prezentând mai multe alternative;
3. să adoptăm o atitudine calmă şi un ton prietenos;
4. să fim fermi, perseverenţi şi consecvenţi.

Consider că, în orice situaţie, elevul trebuie tratat cu respect, pentru a dobândi deprinderea de a respecta, ştiut fiind faptul că respectul se învaţă şi se câştigă.

În faţa unei greşeli săvârşite de către elev, primul imbold al profesorului este de a ridica tonul la el şi de a-l sancţiona, fără să ţină cont de starea emoţională a elevului în momentul respectiv. Agresivitatea pe care o manifestăm în acele momente nu conferă sancţiunilor pe care le aplicăm valenţe educative, ci, dimpotrivă, incită la violenţă şi agresivitate. De aceea, este bine să acţionăm calm, cu stăpânire de sine, fără a folosi epitetele etichetări, sancţiunea dobândind astfel un caracter educativ, formativ şi conducând la ameliorarea comportamentului necorespunzător.

Prin urmare, să ne încurajăm elevii şi să facem tot ce ne stă în putinţă ca să le dezvoltăm respectul de sine (de ex.: „La lucrare ai obţinut o notă mai bună decât altădată, se vede că ţi-ai dat silinţa să te pregăteşti”) – umilinţa, tonul ridicat, blamarea, aplicarea de etichete, lipsa de încurajare etc. duc la scăderea stimei de sine.

CĂLĂTORIA NOASTRĂ - TEMA DE DISCUŢIE 2: Managementul clasei de elevi

Daniela Bunea ne-a reamintit că managementul clasei de elevi este definit ca abilitatea cadrului didactic de a planifica şi organiza activităţile clasei astfel încât să asigure un climat favorabil învăţării. Prin managementul clasei se urmăreşte prevenirea comportamentelor disruptive, pe de o parte, şi rezolvarea problemelor comportamentale apărute, pe de altă parte. Obiectivul final al managementului clasei este formarea la elevi a unor abilităţi de autoreglare a comportamentului. Într-o primă fază, controlul comportamentului este extern (cadre didactice, părinţi, colegi), pentru ca apoi, prin interiorizarea unor reguli şi modele, să devină autonom.

RESURSĂ: Ghidul profesorului debutant

Aceasta este o publicaţie elaborată în cadrul proiectului Leonardo da Vinci LLP-LdV/VETPRO/2013/R0/353 „Metodologii şi strategii inovative de mentorat şi coaching pentru prevenirea renunţării la cariera didactică a profesorilor debutanţi”. Ghidul profesorului debutant şi anexele acestuia reprezintă produse valoroase şi utile în primul rând pentru practica didactică şi pedagogică, pentru profesorii tineri, pentru studenţi, dar şi pentru profesorii mentori. Se deschid importante repere teoretice, cu un suport bibliografic relevant, se fac interesante asocieri şi disocieri între trasee pedagogice, instituţii diferite, roluri profesionale, interferenţe instituţionale în demersul formării profesionale.