Proiectul INDUCAS: Managementul problemelor disciplinare

Managementul problemelor disciplinare se referă la tehnicile procedurale necesare rezolvării problemelor de disciplină a clasei:

Aprecierea simţului de răspundere:

Profesorul trebuie să:

păstreze contactul vizual cu clasa (s-o „scruteze” frecvent);
se mişte prin clasă în timpul lucrului independent;
aprecieze efortul susţinut al elevilor;
aprecieze comportamentul deosebit al acestora prin zâmbet, înclinarea aprobativă a capului, laude, remarci compatibile cu vârsta elevilor.

Corectarea comportamentului iresponsabil/neadecvat:

Profesorul:

aduce la cunoştinţa elevilor comportamentele neadecvate (observabile de către aceştia);
trebuie să determine dacă aceste comportamente pot fi controlate prin ignorare, măsuri ulterioare de corecţie etc.

Elevii trebuie înştiinţaţi vizavi de măsurile aplicate:

Ignorarea:

se recomandă când un elev care poate reacţiona negativ la admonestarea verbală blândă sau al cărui comportament neadecvat nu lezează desfăşurarea orei;
profesorul trebuie să găsească ocazii pentru a da exemple de comportamente responsabile şi iresponsabile;
profesorul trebuie să interacţioneze pozitiv cu elevul.

Controlul proxemic:

profesorul se deplasează în spaţiul elevului pentru a-i supraveghea comportamentul.

Admonestarea verbală blândă:

se aplică atunci când elevul nu realizează că are un comportament neadecvat;
profesorul se va adresa individual elevului în cauză, însoţind admonestarea blândă cu exemple de comportament pozitiv alternativ;
Ex.: „Andreea, trebuie să vizionezi acest film. Aminteşte-ţi care e regula noastră - Fii gata să înveti!”

Amânarea:

intervine când un elev încearcă în mod insistent să atragă atenţia asupra propriei persoane.
Ex.: „ ..., dacă ai o plângere, o discutăm la momentul potrivit”, notează-ţi ce ai de spus şi aşteaptă până vei primi răspunsul la timpul cuvenit”.

Aşezarea diferenţiată a elevilor în clasă:

trebuie aşezaţi mai aproape de catedră/tablă cei care au probleme de acuitate vizuală/auditivă sau cei care necesită mai multă asistenţă;
de asemenea, aranjamentul trebuie să ţină seama şi de aptitudinile elevilor.

Tehnica timpului datorat:

se aplică în cazul în care timpul irosit în clasă din cauza comportamentului neadecvat al elevului trebuie recuperat de acesta din timpul lui liber;
se fixează intervale mici de timp pentru fiecare abatere;
profesorul trebuie să decidă care va fi activitatea elevului în intervalul de „timp datorat”. Ex.: „ ..., tu trebuie să asculţi când altcineva vorbeşte”. Dacă elevul continuă să vorbească, profesorul îi comunică: „ ..., datorezi două minute”.

Eliminarea

eliminarea în spaţiul clasei, într-un loc special desemnat;
profesorul stabileşte dinainte durata eliminării, astfel ca aceasta să fie compatibilă cu vârsta/nivelul elevului;
se foloseşte un cronometru pentru a urmări respectarea intervalului de către elev;
elevii de vârstă mică trebuie însoţiţi până la locul respectiv;
dacă elevul are acelaşi comportament după ce revine la loc, va fi trimis înapoi;
profesorul trebuie să pregătească un formular care va trebui completat de elev, cu scopul ca acesta să reflecteze asupra propriului comportament;
de asemenea, va purta o discuţie coerentă cu elevul.

Înştiinţarea părinţilor:

părinţii vor fi înştiinţaţi cu privire la comportamentul elevului şi li se va sugera să inducă acestuia un comportament responsabil;
metoda nu poate fi aplicată în cazurile de comportament neadecvat „cronic”.

Angajamentul scris:

reprezintă o soluţie cooperantă în cazul în care măsurile celelalte nu sunt eficiente.

Angajamentul include:

Măsurile coercitive:

trebuie utilizate cu grijă, deoarece sunt considerate intervenţii radicale;
trebuie aplicate pe termen scurt, planificate tipului de comportament rezistent la alte soluţii mai simple.

vineri, 27 octombrie 2017